Cândva formam un număr şi toate problemele îşi găseau rezolvarea...cândva o voce caldă era suficientă pentru a-mi limpezi mintea...cândva o vorbă bună spulbera norii grei şi plumburii ce-mi apăsau umerii firavi...cândva erai tu acolo necondiţionat depăşind limitele timpului şi spaţiului...acum ai dispărut ...oricât aş încerca să te aduc înapoi e în zadar, nu pot face nimic în acest sens. Oricât aş căuta un substitut tot nu-l găsesc pentru că tu erai unică prin simpla ta prezenţă.
O fiinţă minunată, de o bunătate ieşită din comun, de o sinceritate debordantă...un om fără pereche...NU există grad de comparaţie pentru tine, nu există metaforă care să te descrie, erai tot ce avem noi toţi mai bun la un loc...
erai TU.
Râuri de lacrimi curg în van...şi nopţi albe încă mai am...
Nu e un an...sunt mai bine de doi ani...şi eu vreau să te văd iar şi iar...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu