Mozaic (sursa eşti tot tu)

Cu tine am parcurs sub umbrela ploii curcubeul soarelui meu,
Cu tine am cules sub streaşina pădurii răşina brazilor tăcuţi,
Cu tine am sărutat spuma argintie a mării viselor noastre...
Cu tine sau cu amintirea ta...


"Cândva părea că timpul se oprise în loc; încetase să curgă aidoma unui fluviu ce izvora şi se pierdea în întuneric, transformându-se într-un lac în care se oglindea în tăcere viaţa."

"O să te ţin strâns mereu în starea de vis şi de trezie, în starea de somn cu ochii deschişi, în care plutim. Am să te ţin strâns aşa cum se cuvine...dar, tu, vin-o, vin-o mai aproape de mine, altfel ceaţa te va lua cu ea".

Poate că am citit prea mult sau poate că "trăiesc în lumea mea", dar eu tind să fiu deacord cu ipoteza lui Paulo Coelho conform căreia "tot ce se întâmplă o dată, poate să nu se mai întâmple niciodată. Dar tot ce se întâmplă de două ori se va întâmplă cu siguranţă şi a treia oară".
Tu eşti atât de atent la amănunte pentru că ştii că de ele depinde perfecţiunea, dar rişti să uiţi că perfecţiunea nu este un amănunt!!! Şi încă ceva foarte important "dacă ar exista adevărul absolut sau eroarea absolută, n-am avea noţiunea timpului, nici cea a vieţii, nici cea a morţii, ci numai noţiunile de infinit, eternitate şi neant".

P.S. Acum conştientizez că tu eşti subiectul articolelor ori "muza" mea...dar e nevoie oameni inteligenţi pentru a putea descifra sensul  unor simple cuvinte...Scuze, nu toţi suntem capabili să facem conexiuni. 
O recomandare: blogul meu e pentru cei care îşi doresc să trăiască  şi nu pentru cei care practică arta DISIMULĂRII!!!