Eram doua, apoi am devenit una...eram doi, dar iar am devenit una...acum suntem doi intr-o ecuatie cu o singura necunoscuta.
Intregul nu poate exista in absenta unei parti componente asa cum un trandafir isi pierde farmecul atunci cand ii sunt inlaturati spinii...tu nu poti fi tu daca renunti la ceea ce te defineste.
Sa-ti constientizezi punctele slabe, e un lucru important...sa ai mai multe bile albe decat negre este esential...sa ai doar plusuri, inseamna ca te minti singur/a....nu exista perfectiunea, dar putem tinde catre ea ;)
Nu detin adevarul absolut, asa cum nu-l detii nici tu, dar impreuna, intr-un numar cat mai mare, avem sanse mai mari sa-l descoperim...
Trebuie sa avem in vedere ca "o viata de unul singur este o viata pe din doua"(J.C.Kaufmann)...Care este cea mai frumoasa etapa din viata voastra?
1. Cea in care acumulezi cat mai multe cunostiinte, esti avid dupa putere, duci o viata agitata, te afli intr-o permanenta cautare, esti mistuit de pasiuni trecatoare, ai satisfactie profesionala, bani pe care ii cheltui cu falsi prieteni
sau
2. Etapa in care ajungi seara obosit/a acasa, deschizi usa, nici nu apuci sa intri bine si...o/il vezi...te imbratiseaza si oboseala dispare in mod subit...iti dai seama ca zambesti...iti doresti sa opresti timpul in loc...te simti fericit/a.
As minti sa minimalizez rolul banilor. E adevarat ca nu poti cumpara fericirea, dar poti contribui la "intretinerea" ei. Tot ce ne inconjoara se afla intr-o relatie de interdependenta...oricat ne-am dori noi sa fim individualisti, omniprezenti si omnipotenti realitatea ne demonstreaza ca este doar o utopie.
Este suficient daca azi retinem doar atat :"NU EXISTA NU POT, EXISTA DOAR NU VREAU!" (A.B)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu