"Într-o zi, într-un cocon a apărut o mică gaură. Un om, care trecea din întâmplare prin preajmă, s-a oprit mai multe ore pentru a observa fluturele care se forţa să iasă prin această gaură mică. După mai multe încercări, se părea că fluturele a abandonat, şi gaura rămăsese la fel de mică. Părea că fluturele a făcut tot ce putea şi nu mai era în stare de nimic altceva. Atunci omul a decis să ajute fluturele: a luat un cuţit şi a deschis coconul. Fluturele a ieşit imediat. Însă corpul fluturelui era slab şi anemic; aripile sale erau prea puţin dezvoltate şi aproape că nu se mişcau.
Omul a continuat să observe, sperând că, dintr-un moment în altul, aripile fluturelui se vor deschide şi vor putea suporta greutatea fluturelui pentru ca acesta să poată zbura. Acest lucru nu s-a întâmplat! Fluturele şi-a trăit restul vieţii târându-se pe pământ cu corpul său slab şi cu aripile chircite. Nu a mai putut zbura NICIODATĂ.Omul, prin gestul său de bunătate şi prin intenţia sa de a ajuta, nu a înţeles că trecerea prin gaura strâmtă a coconului era efortul necesar pentru ca fluturele să trimită lichid către aripi, pentru a putea zbura. Era chinul prin care viaţa îl punea să treacă pentru a putea creşte şi pentru a se dezvolta.
Uneori, efortul este exact lucrul de care avem nevoie în viaţă. Dacă ne-am putea trăi viaţa fără a întâlni obstacole, am fi limitaţi. Nu am putea fi atât de puternici.
Am cerut putere...Şi viaţa mi-a dat dificultăţi, pentru a mă face mai puternic.
Am cerut înţelepciune...Şi viaţa mi-a dat probleme, să le rezolv.
Am cerut prosperitate...Şi viaţa mi-a dat creier şi muşchi să pot munci.
Am cerut să pot zbura....Şi viaţa mi-a dat obstacole pe care să trebuiască să le depăşesc.
Am cerut iubire...Şi viaţa mi-a dat oameni pe care să-i ajut în problemele lor.
Am cerut favoruri...Şi viaţa mi-a dat potenţial.
Nu am primit nimic din ceea ce am cerut...Dar am primit tot ce aveam nevoie."
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu