Monolog

Pot să iert şi să încerc să merg mai departe, dar nu pot să uit...nu pot să uit ce simt atunci când sunt cu tine...nu pot să uit momentele unice pe care le cunoaştem doar noi...nu pot să nu-mi amintesc că sunt persoana de acum datorită ţie...nu pot să uit că ai fost lângă mine atunci când lumea mea era "cu susul în jos"...nu pot sa uit că suntem un suflet în două trupuri...şi atunci cum să nu mă doară acum, când sunt doar o jumătate dintr-un întreg?
Sufletul meu e un vas de cristal spart în mii şi mii de cioburi; am încercat în zadar să lipesc bucăţică cu bucăţică, ciob cu ciob, pulbere cu pulbere; nu mai poate fi vasul dintâi. Să mi se răsucească un cuţit într-o rană deschisă, că tot nu m-ar durea atât de tare...

Cu ochii minţii revăd iar şi iar filmul poveştii noastre...
Uitarea este atât de vicleană...atunci când am impresia că eu deţin controlul, are ea grijă să-mi amintească că nu e chiar aşa...nu am drept de "viaţă şi de moarte" asupra amintirilor...sunt prizonieră în propria-mi existenţă...sunt prizoniera propriilor amintiri...

În sufletul meu...e iarnă iar...o mantie albă de omăt îmi îngheaţă sentimentele...afectele mi se ciocnesc de "iceberg-ul " raţiunii...sloiuri de gheaţă plutesc gânditoare în oceanul memoriei. O barcă de salvare încearcă cu greu să se apropie de insula deznădejdei...cu ultimile puteri încerc să mă salvez...o lumină puternică îmi orbeşte simţurile...deschid ochii...o fi vară iar?

Adi Cristescu & Emilia - Fara cuvinte 2010 by benny.wmv

Adi Cristescu - Nori de iubire (Official Release)

Andra & Adrian Cristescu - Un colt de suflet (nu pot uita)

Ady Cristescu-Nu vreau poveste de amor

Legenda iubirii şi a nebuniei

"Cu foarte mult timp în urmă, înainte ca lumea să fi fost creată, virtuţile şi viciile se plictiseau. Într-o bună zi, toate viciile şi virtuţile s-au reunit şi au constatat că se plictiseau tot mai tare, ceea ce era greu de suportat. Deodată, Ingeniozitatea a avut ideea să se joace de-a v-aţi ascunselea. Cu toatele au admis că era o idee excelentă şi pe dată Nebunia strigă:

- Eu vreau să număr! Eu vreau să stau la numărat!"

Şi, după cum nimeni nu era destul de nebun ca să o contrazică, celelalte vicii şi virtuţi au fost de acord. Nebunia, acum rezemată cu faţa la trunchiul unui arbore, a început să numere: "Unu, doi, trei,…"

În timp ce Nebunia număra, celelalte vicii şi virtuţi au alergat ca să se ascundă.Tandreţea - pe cornul Lunii, Trădarea într-o grămadă de gunoaie, Duioşia s-a pitit printre nori, iar Pasiunea în fundul pământului. Minciuna spunea că se va ascunde sub o piatră, dar mincinoasă fiind, s-a ascuns într-un lac, iar Avariţia s-a băgat într-un sac. 

Şi Nebunia continua să numere: "70, 71, 72..."

Acum, toate virtuţile şi viciile erau deja ascunse, cu excepţia Iubirii.Nehotărâtă, Iubirea nu reuşea să se  decidă unde anume să se ascundă.De altfel, nu e de mirare, pentru că ştim cu toţii cât de greu ne ascundem Iubirea. Nebunia: "98, 99!".În ultima clipă, pe când Nebunia urma să ajungă la 100, Iubirea s-a ascuns într-o tufă de trandafiri. 

Nebunia: "O sută! Am pornit la căutat!"

Lenea a fost primul viciu descoperit pentru că nu avea nici măcar puterea să se ascundă. Apoi, Nebunia a reperat Tandreţea ascunsă pe cornul Lunii şi Pasiunea din adâncul pământului. Toate viciile şi virtuţile au fost descoperite una câte una cu excepţia Iubirii. 

Nebunia era disperată şi atunci invidia i-a şoptit:

- Ţi-a mai rămas Iubirea şi o vei găsi în tufa aceea de trandafiri.

Atunci, Nebunia înşfăcă o furcă şi împunse cu sălbăticie tufa de trandafiri până când un strigăt disperat sfâşie aerul. Iubirea ieşi cu mâinile acoperindu-şi faţa. Printre degete curgea sânge. In furia ei, Nebunia îi înţepase ochii Iubirii cu furca. 

- Ce-am făcut? Ce-am făcut?" striga disperată Nebunia. Te-am orbit! Cum pot să-mi repar greşeala?

Şi Iubirea îi răspunse:

 - Nu-mi mai poţi da ochii înapoi. Dar, dacă doreşti să faci ceva pentru mine, poţi să-mi fii ghid.

Şi, de atunci, Iubirea este oarbă şi este mereu însoţită de Nebunie."