Azi sunt precum o chitară fără corzi, un pian fără clape, o floare fără petale, un radio fără dj, un film fără subtitrare, o melodie fără versuri, o carte fără autor...
Azi sunt doar un tren fără călători, un turist fără ghid, o plajă fără mare, o iarnă fără zăpadă, o vară fără soare, o entitate nedefinită...
Sunt doar eu într-o "mare de oameni".
Nu gândesc pentru că nu simt, nu simt pentru că nu gândesc, nu vorbesc pentru că nu am ce să exprim...
Azi nu...azi nu pot fi eu!!!
Şi totuşi azi, am nevoie să nu gândesc, ci doar să trăiesc. Azi vreau să mă odihnesc.
Azi vorbiţi voi şi eu vă ascult, azi scrieţi voi ca eu să citesc, azi încercăm ceva diferit...pentru că azi nu am nimic de oferit!
Azi imi e dor de tine...azi îţi simt lipsa mai mult ca oricând...azi nu pot să te am decât în gând.
Azi îmi amintesc de "marea viselor noastre"...Azi, eşti precum aerul pe care îl respir: te simt, dar nu te pot vedea. Şi da!!! Azi mi-e dor de mama mea!!!
Tot scriu şi şterg numele tău...pentru că azi, nu pot fi eu!
