iubeste

Rabdare, perseverenta, timp...
Noapte, zi, noapte, zi...
Trecut, prezent, viitor...
Ciclicitate si iar  ciclicitate...

Zambeste, priveste, iubeste, traieste...
Viseaza, Spera, Asteapta, Iubeste...

Totul se intampla cu un scop...
Nimic nu este intamplator...
Roata vietii se invarte mereu...

Timpul curge nu sta in loc...
clipele trec si nu mai revin deloc...

Profita...e unica ta sansa de a fi fericit...nu pierde nimic...

Timpul este nepretios...
Timpul e un vis frumos...
Timpul merita trait...
Timpul merita iubit...

Iubim...traim...iubim...mintim...traim...iubim ...si iar mintim ca sa traim...

Ne nastem ca sa traim...crestem ca sa iubim...iubim ca sa ne implinim...ne implinim ca sa iubim...pentru ca apoi sa murim...Ne nastem iar  ca sa iubim , ca sa traim si UNU noi doi sa fim...un unu plin de impliniri, de sclipiri si trairi...de visari si retrairi...

Zambeste...traieste...iubeste..priveste...vorbeste...viatia iubeste-o....

Iubeste-l pe el...iubeste-ma pe mine...iubeste-o pe ea...iubeste-l pe el...sa ne iubim pe noi...sa va iubim pe voi....si viata-mpreuna s-o iubim cu voi ,cu noi , cu ei amandoi!!!

Acum ştiu...

     Târziu în noapte amintirile îşi fac simţită prezenţa mai vii şi mai profunde ca oricând. Precum o tornadă, una câte una, ne învăluie, ne acaparează, ne tulbură existenţa...

     Nu putem sau nu vrem să trăim în absenţa amintirilor...Tot ceea ce facem se raportează la ceea ce a fost...Tot ceea ce vom face este legat cu un fir invizibil de cufărul amintirilor...

     

     Nu putem să schimbam ceea ce ne defineşte...nu putem să schimbăm natura lucrurilor...nu putem să schimbăm cursul destinului aşa cum nu putem să supravieţuim fără apă.

      Fiecare clipă este unică şi ireversibilă...fiecare clipă îşi are rolul ei prestabilit în definirea unanităţii fiecăruia dintre noi...fiecare experienţă ne ghidează în labirintul destinului...

Înţelepciunea constă în descoperirea esenţei lucrurilor, în aparenţă, cele mai nesemnificative... apele tulburi nu sunt periculoase pentru că sunt  previzibile, ştim la ce să ne aşteptăm...în schimb, lacurile, atât de calme şi transprente, sunt cele în care cei mai mulţi dintre noi se afundă mai mult, tot mai mult şi mai mult...

Am ajuns să cred tot ceea ce nu văd şi să nu cred ceea ce se află chiar în faţa mea...ignor toate explicaţiile logice în favoarea explicaţiilor puerile, nefondate dar atat de credibile atunci când vreau cu orice preţ să cred în acea persoană...

     Noaptea este învăluită într-o aură de mister...atunci când nu este nici zi, dar nu este nici noapte, lucrurile capătă un alt sens...totul ia o altă formă...esti singurul moment în care visele se pot transforma în realitate, dacă îţi doreşti cu adevărat...apoi, razele soarelui spulberă magia nopţii...risipeşte visele...ne trezeşte la realitate...

      Eu tocmai ce m-am trezit dintr-un somn profund asemeni unei călătorii mistice într-o lume unde totul era posibil...lumina a risipit farmecul nopţii...

Dar şi ziua are farmecul ei...sunt convinsă de acest lucru!!!

Uneori, să treci de partea cealaltă a drumului, nu este chiar atât de greu

Aşteptarea a meritat...

Milimetru cu milimetru am îngrijit scoica destinului...

Cu delicateţe am înlăturat pulberea ce ţinea drept armură...

Din acel moment am devenit chiar eu protectoarea ei...

Am înălţat ziduri înalte şi am privit-o, din depărtare, clipă de clipă...

I-am vegheat somnul noapte de noapte, iar ziua am devenit propria-i umbră...

Perseverenţă...perseverenţă...perseverenţă...

E tot ceea ce mi-a trebuit...

Eram la graniţa dintre nisip şi mare, dintre universul meu şi universul ei...şi priveam...

Încet, încet, a început să se deschidă...o lumină puternică aproape că m-a orbit...

O perlă mică, albă învăluia nisipul cu scântei de diamante...marea se tulbura doar atingând-o...îşi schimba culorile la fiecare atingere...din bleu-ciel devenise, în doar câteva miimi de secundă, tourquoise...valurile înspumate se spărgeau cu putere de zidurile pe care le ridicasem...algele încercau să se strecoare...perla era de neatins...nimic nu putea sa-i perturbe somnul liniştit...încă eram acolo, în depărtare, privind-o necontenit...

La un semn, am făcut un pas...apoi încă unul...restul drumului l-am parcurs cu repeziciune, atrasă precum un magnet de gingaşa perlă...

Am ajuns...aştept...mai am un singur pas de făcut, dar...nu-l voi face...aştept să se decidă...e pasul pe care ea va trebui să-l facă...

Şi apoi...două universuri vor deveni unul pentru eternitate...

Destinul

E noapte din nou...întunericul pune stăpânire pe tot universul...ne acaparează simţurile...ne încetineşte ritmul...ne invadează intimitatea...mii de gânduri se rotesc în cercuri nesfârşite...trec dincolo de limita raţiunii...  lumina  diafană a lunii trasează conturul unor posibile răspunsuri....ciclicitatea întrebărilor maschează realitatea tulburatoare...aşteptarea e singura opţiune ce merită a fi luată în considerare...o aşteptare fără formă, fără structură, fără finalitate...frânturi de amintiri dansează pe ritmuri nebănuite...pe fundal o melodie misterioasă îşi pune amprenta asupra destinului...timid, licăresc pe cer, mici diamante neşlefuite...cerul, de un albastru nedefinit, se răsfrânge asupra ferestrei larg deschise...ca un fir invizibil ce dă viaţă marionetelor, o adiere uşoară de vânt se strecoară tiptil...inspir aerul de o puritate angelică...îmi aminteşte de un anumit parfum...doi ochi de un verde-smarald strălucesc în noapte...focul din priviri ar putea mistui un regat întreg.... o rouă neobişnuită, fiica marii speraţelor noastre, transformă totul în cenuşă...precum pasărea Phoenix, speranţa renaşte, mai puternică, din ce în ce mai puternică...capabilă să treacă prin labirintul încercărilor...din nou apar noi întrebări...se caută noi posibile răspunsuri...se formulează noi ipoteze ce urmează a fi filtrate de "SIMŢIRE",  de data aceasta...raţiunea pare să fi adormit, învăluită de mireasma acelui parfum misterios...pe ţărmul destinului naufragiază o scoică...e scoica destinului...perla e răspunsul...dacă aş putea să o deschid, ce fericită aş fi...cu răbdare, încerc toate metodele posibile....eşuez...am abordat-o din toate perspectivele cunoscute dar am omis acele unghiuri ascunse ochiului...vicleană, raţiunea m-a ghidat în tot acest timp...în largul mării o sirenă m-a fermecat cu vocea-i cristalină...sunetul dulce al cuvintelor m-a orbit...auzul mi-a fost tulburat de către savoarea pielii catifelate...focul mocnea încet...nici o adiere de vânt...nici un sunet...beznă totală...doar o căldură mistuitoare îmi invada mintea, corpul...retrăiam acele clipe unice pe care destinul mi le-a pregătit îndelung...amintirile curgeau valuri şi valuri....purtată în larg de către vocea fermecătoare, îmi căutam sirena...cu cât înnotam mai mult, cu atât ea se îndepărta mai tare...cu cât părea mai departe, cu atât înnotam mai repede cuprinsă de o dorinţă arzătoare...focul din interior îmi acapara toate simţurile...vroiam, doream, aveam nevoie să fiu aproape de sirena misterioasă...o minge de aur se înalţă din marea de un verde cameleonic...stelele dispar una câte una...sclipiri de diamant apar în locul unde sirena a dispărut...începe să plouă...ochii aceia de un verde smarald au devenit cenusii...focul i-a mistuit...labirintul încercărilor le-a luat toată strălucirea...pleoapele cad grele ca de plumb...am adormit...

Şi totuşi...AŞTEPTAREA...SPERANŢA...încă nu pot dormi...destinul le este cel mai bun sfeşnic...flacăra speranţei nu se va stinge atâta timp cât va fi aprinsă de către destin...

Sunt atat de confuza...

Deschid ochii...o mână caldă mă cuprinde...închid ochii...simt aceeaşi mână caldă...adorm...realitatea e mult mai frumoasă decât visele...aşa că nu visez...aleg să trăiesc, să simt, să ating, să gust, să privesc...
Cu riscul de a mă trezi cu adevărat la realitate mă las purtată de val...e atât de frumos sentimentul...valuri şi valuri de pasiune monopolizează nisipul fin şi strălucitor al simţurilor...cu ochii mari încerc să cuprind dintr-o privire întregul paradis...îmi doresc să fi putut imortaliza momentul...să pot sa revăd, să retrăiesc la nesfârşit acele clipe unice...

Simt şi acum dulceaţa buzelor catifelate, inspir "imaginar" parfumul acela nemaiîntâlnit... un tremur uşor mă cuprinde...

Deja nu mai disting visul de realitatea...realitatea-vis de realitatea care m-a izbit...dacă ceea ce am văzut, simţit şi auzit nu a fost aievea atunci de ce acum totul e gri?...plouă...fulgeră...tună...e atât de frig...deschid ochii...sunt singură...închid ochii...a dispărut căldura îmbrăţişării tale...tremur, un tremur cu totul diferit...mi-e frig...mă învelesc...continui să tremur...deschid ochii...să fi fost doar un vis?

Întunericul nopţii se răsfrânge asupra mea...nu mai ştiu de e zi, nu mai ştiu de e noapte...totul pare un vis...totul dispare în noapte...

Aş vrea să cred...

Aş vrea să cred că nimic nu este întâmplător...

Aş vrea să cred că totul se întâmplă cu un scop...

Aş vrea să cred că oamenii nu sunt doar simplii actori...

Aş vrea să cred că viaţa nu e doar o scenetă...

Aş vrea să cred că ne putem scrie propriile scenarii unde să fim actorii principali...

Aş vrea să cred că viaţa înseamnă mai mult decât să te naşti, să creşti, să îmbătrâneşti şi să aştepţi să mori...

Aş vrea să cred că încă există sinceritate...

Aş vrea să cred că ipocrizia nu e valoarea care guvernează lumea în care trăim...

Aş vrea să cred că "faptele" contează la fel de mult precum "cuvintele"...

Aş vrea să cred că "da" e "da" şi "nu" e "nu", că "poate" e poate" şi "mai târziu" nu inseamnă "niciodată"...

Aş vrea să cred aparenţele coincid cu realitatea şi că falsitatea e doar o mască care ne protejează de suferinţă...

Aş vrea să cred că undeva acolo sus e cineva care ne priveşte şi ne e mereu alături indiferent ce am face...

Aş vrea atât de multe lucruri şi în fond nimic mai mult decât  să pot spune că nu am cerut vieţii nimic dar mi-a oferit mai mult decât aş fi putut cere...da sunt fericită!!!

Să fi fost doar...?!

Priveam şi nu puteam să cred că ceea ce vedeam era adevărat...

Ascultam şi nu puteam să cred că ceea ce auzeam era real...

Simţeam şi nu puteam să cred că ceea ce simţeam nu era doar un vis...

Şi totuşi...

Nu a fost un vis dar nici realitate, nu a fost rodul imaginaţiei dar nici ceva durabil...

doar a fost...

O experienţă nouă şi inedită, o  modalitate care să-mi aducă aminte ce înseamnă să simţi că trăieşti...

Vibram cu toata fiinţa mea...

Urmăream cu privirea ceea ce mulţi doar în vis ar putea să vadă...eram învăluită de parfumul fără corespondent...

Zâmbeam...zâmbea...

Întrebam...răspundea...

Întindeam mâna...O mână mă cuprindea...

Doi ochi verzi licăreau...doi ochi de un verde cameleonic mă fermecau...

Săruturi dulci, pasionale, nesfârşite...

Razele lunii invadau micul meu univers...stelele licareau complice...noaptea era martorul meu secret...

Cearceafuri de un alb imaculat învăluiau trupul cald şi plăpând ce se topea în îmbrăţişări flămânde...

Şoapte...întreţinute de cântecul mut pe care dansam în surdină....

Să fi fost doar un basm...să fi fost doar un vis?!...să fi fost ceva real?!...Să fi fost doar o clipă unică cu care ne întâlnim doar o singură dată în viaţă?!

Nu ştiu...

Nu am un răspuns....

Dar...

A fost...

Neasemuit...

Nemaiîntâlnit...

Nemaivăzut...

Nemaiauzit...

Nemaitrăit...

A fost...

Şi ...

 tind să cred că a fost "le destin"

Triada iubirii adevărate

Cu toţii ar trebui să ştim că prezentul se hrăneşte cu rămăşiţele trecutului...există o relaţie strânsă de interdependenţă între cele două dimensiuni temporale. Pe axa timpului încercăm deseori să împărţim evenimentele în funcţie de momentul în care s-au petrecut. Dar uităm că unele acţiuni chiar dacă s-au încheiat ele pot reîncepe în prezent şi pot avea efecte chiar şi în viitor.

Cândva, trecutul-actual a fost prezent, iar prezentul-actual viitor, pentru ca acum prezentul să redevină trecut, iar viitorul prezent. Aşa că, nu vă amăgiţi crezând că o iubire ce s-a consumat în trecut,nu ar putea renaşte precum pasărea Phoenix din cenuţă şi în prezent...şi exact asta se întâmplă acum...

Ataşamentul faţă de o persoană, iubirea consumată, amintirile comune, obişnuinţa cu ceva cunoscut ne face să ne simţim în siguranţă şi ne oferă iluzia falsă că este singura cale spre a fi fericiţi. Dar în realitate este departe de adevăr. Cu toţii ştim că am încheiat un capitol din anumite motive pe care le momentul respectiv le-am considerat importante. Decizia nu am luat-o în grabă, ci în urma unor îndelungate reflexii şi discuţii interminabile...Doar în secunda în care balanţa a înclinat înspre NU , doar atunci am început să privim doar înainte fără a ne uita la ce am lăsat în spate...poate că am lăsat un dezastru în interiorul respectivei persoane şi poate că şi în sufletul nostru era totul făcut cioburi...dar nu a contat atunci când am decis ca e momentul pentru o schimbare. Aici greşim cu toţii... punem punct unei acţiuni care nu e nici pe departe încheiate. Şi cum efectul pervers nu întârzie să apară, după o anumită perioadă de timp ne invadează dorinţa de a retrăi acele sentimente, de a revedea acea persoană, de a resimţi siguranţa afectivă...şi ne întoarcem în trecut...răscolim în cufărul amintirilor până găsim o portită de a reînnoda relaţia respectivă...Poate că pentru o perioadă scurtă de timp suntem în extaz...dar, motivele care ne-au determinat să încheiem respectiva relaţia îşi fac din nou simţită prezentă şi reîncep întrebările fără răspuns, dilemele, nemulţumirile...ne-am întors fix în acelaşi punct unde eram în urmă cu puţin timp atunci când trecutul era trecut iar prezentul prezent şi viitorul era incert şi imperceptibil...

Putem înţelege ciclicitatea acestui proces şi putem ierta slăbiciunea omului de a reveni în trecut la anumite intervale de timp, dar nu putem să înţelegem de ce e nevoie de o a terţă persoană pentru ca acest proces să-şi urmeze cursul... Vrem să uităm pe cineva încercând cu altcineva...dar ne gândim oare că acel cineva e tot o fiinţă umană cu sentimente? 

Nu greşeşte cel care încearcă ci este vinovat cel care acceptă...Nu există victime în aceasta triadă iubire din trecut- subiectul iubirii-încercarea din prezent...există un acord tacit prin care toate părţile implicate îşi asumă riscul de a fi exclus din triadă... Totuşi, un lucru este cert, privilegiat va fi mereu cel care se află în centrul triadei, el este nucleul triadei. Oricum ar evolua lucrurile, el nu va rămâne singur. 

Iubirea nu ţine cont de vârstă, de frumuseţe fizică sau de inteligenţă, iubirea apare atunci când te aştepţi mai puţin, iar persoana adorată nu respectă tiparele pe care fiecare dintre noi ni le conturăm în minte încă din copilăria mică. Deseori este exact opusul a ceea ce ne doream, dar reuşeşte să ne facă să vibreze fiecare părticică, ne blochează simţurile...ne vrăjeşte...iar vraja durează atât cât suntem noi capabili să o întreţinem...

Nimic nu este etern...nici măcar iubirea...dar e cel mai frumos sentiment pe care îl putem trăi.

În concluzie, nu vă opuneţi ciclicităţii existenţei umane, dacă iubiţi, mai acordaţi-vă o şansă şi vedeţi ce iese...totuşi fiţi sinceri cu a treia persoană, cu încercarea voastră, e doar un om...poate că a suferit suficient de mult încât să poată spune vreodată SUNT PREA FERICITĂ!.

Olivia Newton John - Hopelessly Devoted To You Lyrics

Elvis Presley - All Shook Up

Elvis Presley Jailhouse Rock 1957 colour

The Beatles - Hey Jude (HQ)

Nancy Ajram - Oul Tani Kda / نانسى عجرم - قول تاني كده

A-ha Crying In The Rain

A-ha - Take On Me (Official Music video)

Dancing in the moonlight - toploader (lyrics)

I Dare You To Move -Switchfoot Lyrics On Screen

you - switchfoot

A Walk To Remember - Only Hope

DJ Aligator&Heidi Deign-Close to you(Classical version) Name Of Movie-IF...

Queen-We Will Rock You

Queen | The Show Must Go On | Music Video

Queen - I Was Born To Love You (2004 video)

QUEEN-It's A Hard Life

queen - killer queen

Roy Orbison - Pretty Woman (From "Live At Austin City Limits")

Lucky you

      "Suntem în lume doar o singură dată, a scris tata. El scrie în repetate rânduri că suntem aici doar pentru o scurtă perioadă. Nu sunt sigur că am aceeaşi părere. Eu sunt aici de 15 ani şi, de fapt, nu mi se pare că aceşti ani au fost doar o scurtă perioadă, totuşi cred că înţeleg ce vrea sa spună tata.

      Viaţa este scurtă pentru toţi cei care reuşesc într-adevăr să înţeleagă că într-o bună zi întreaga lume se isprăveşte de tot. Nu toţi oamenii înţeleg aceasta. Nu toţi au capacitatea de a pricepe ce înseamnă în realitate să dispari pentru totdeauna. Este prea multă zarvă şi trudă oră de oră şi minut de minut, pentru ca oamenii să-şi dea seama de aceasta.

      Gândeşte-te că eşti undeva gata să treci pragul către marea aventură acum miliarde de ani când totul a fost creat, a scris tata. Puteai alege dacă doreai să te naşti şi să trăieşti pe această planetă. Nu urma să ştii când vei trăi şi nici cât timp urma să fi aici, dar oricum nu ar fi fost vorba decât de câţiva ani. Ai fi ştiut doar dacă ai fi ales ca vreodată să vii pe lume, atunci când se împlinea sorocul sau când a venit împlinirea vremii, trebuia să te desprinzi şi să părăseşti totul.

Lumea! Eu nu aş fi venit pe lume niciodată. Nu aş fi fost martor la marele mister.

Spaţiul cosmic! Eu nu m-aş fi uitat niciodată la un cer plin de stele strălucitoare.

Soarele! Eu n-aş fi pus piciorul niciodată pe stâncile şlefuite şi călduţe de lângă Tonsberg. 

Nu m-aş fi bălăcit niciodată în apa mării. 

       Acum înţeleg acest lucru. Dintr-o dată îmi dau seama de amploarea care o au toate acestea. Pentru prima oară înţeleg din adâncul sufletului ce înseamnă a nu exista...Nu pierd toată lumea şi nu pierd tot şi toate care îmi sunt dragi. Mă pierd pe mine însumi. Una-două, am dispărut!

      

       Aleg viaţa. Aleg acea mică parte a Binelui care este spre folosul meu, căci poate totuşi există cineva care să se numească Binele. Ştiu că există un Rău, ştiu că există şi un Bine. Ştiu că se înalţă o floare minunată între două prăpăstii şi că din acea floare îşi ia zborul sprinten un bondar plin de viaţă...Există ceva care se numeşte bucuria de a trăi, şi la urma urmei ignor cele două prăpăstii. Ele nu contează, ele nu există pentru mine. Ceea ce contează este un allegretto vesel.

P.S. Viaţa este o loterie gigantică unde numai lozurile câştigătoare sunt vizibile. Tu, care citeşti această carte, eşti un asemenea loz câştigător. Lucky you!"

Fragment din romanul "Fata cu portocale" (Jostein Gaarder)

Aretha Franklin - I say a little prayer (Original song) HQ version, Phot...

Natalie & Nat King Cole - Unforgettable (1992 The Unforgettable Concert )

Lily Allen - 22

raise your voice

Hilary Duff - Someone's Watching Over Me Lyrics

Red Hot Chili Peppers - Otherside (OFFICIAL VIDEO)

rammstein du hast (subtitulos en español)

Smiley - Dream girl [Official track HQ]

Smiley - Hello [Official track HQ]

Firma - Baby is Crying

Steven Strait - House Lights

Steven Strait "This Is Living" from Undiscovered

Steven Strait "Boomerang" from Undiscovered

Smart In a Stupid Way

Ashlee Simpson - Undiscovered Clip

Ziua Vrajitoarelor - Cargo

KRYPTON - Iti mai aduci aminte

Taxi - E CRIZA!

Taxi - Stelele Care Cad

No Doubt - Don't Speak

No Doubt - Don't Speak

The Cranberries - When You're Gone

The Cranberries - Ode To My Family

The cranberries zombie 505

I Will Survive

Bon Jovi "These days" (South Africa 1995)

Bon Jovi - All About Lovin' You

Bon Jovi - All About Lovin' You

Bon Jovi - Misunderstood

O mână de ajutor(Asociaţia ACAREI)

Toate veniturile obţinute în urma vânzării aranjamentelor florale vor susţine primele proiecte sociale ale asociaţiei care au ca beneficiari direcţi copii aflaţi în dificultate. Pentru orice alte detalii cu privire la Asociaţia Centrul de Asistenţă şi Resurse pentru Educaţie şi Integrare nu ezitaţi să ne contactaţi pe adresa de e-mail. Date de contact: e-mail: acarei2010@yahoo.com tel. 0764 826 675 / 0765 994 560 / 0767 811 157 Pentru informaţii cu privire la coloristică, tipul de flori, comenzi, preţuri ne puteţi contacta pe e-mail.

 

Mai e puţin şi vine primăvara....şi, o dată cu ea 1 şi 8 Martie. Pentru cine doreşte să ofere un aranjament din flori naturale persoanelor deosebite din viaţa lor pot studia oferta noastră. Menţionez că toate veniturile obţinute din vânzarea florilor vor fi direcţionate către proiectele sociale ale Asociaţiei Centrul de Asistenţă şi Resurse pentru Educaţie şi Integrare. 

"O mână de ajutor"- şi tu ne poţi sprijini, promovând mesajul printre cunoscuţi!

 

Vă mulţumim şi vă dorim o iarnă blândă....

4 Non Blondes - What's Up

Nicu Alifantis - Ploaie in luna lui Marte

Jason Mraz - Butterfly [lyrics]

Jason Mraz I'm Yours Lyrics

Jason Mraz - Lucky

"Lucky" - Jason Mraz ft. Colbie Caillat: A Disney fairy tale

Iubim pur şi simplu...

      "Nu există un singur tip de femeie perfectă aşa cum nu există un singur tip de bărbat perfect. Sunt căutarile noastre de-o viaţă pentru cea mai bună potrivire a perfecţiunii din noi. Fiecare purtăm în noi această perfecţiune, rămâne doar să ne găsim perechea capabilă să o evalueze corect.

      Băiatul perfect se descrie prin sentiment, se defineşte prin raţiunea de a găsi optimul împreună, se împlineşte prin răspunsul la provocările drumului. Băiatul perfect nu spune totdeauna ceea ce vrei tu să auzi, nu are totdeauna dreptate, dar de fiecare dată ştie să îmbrace lucrurile în haina potrivită şi să ajungă la echilibru. Băiatul perfect are şi el vulnerabilităţile lui, el este perfect numai într-o iubire reciprocă. Perfecţiunea nu este un liman ci o continuă aflare a echilibrului şi armoniei."

      "Coboară uneori din ceruri până în inimi un fir subţire, ţesut parcă din razele soarelui şi-ale inimii: e firul iubirii care îi face pe oameni ca pe acele păpuşi ce li se aseamăna, să pară o clipă transfiguraţi. Este în natura oamenilor să iubească, apoi să distrugă, apoi să iubească din nou ceea ce ei preţuiesc cel mai mult".
    
      "Au în lumea asta toate lucrurile câte un ‚pentru că; iubirea e din altă lume şi se iveşte din senin, fără ca să ştii de ce, se dă pe faţă fără să ştii cum, şi te duce, fără să ştii unde. Iubim fără să ştim cum sau când sau de unde. Iubim pur şi simplu. Iubim pentru că nu ştim altă cale".

Hany Kauam - Es Tu Amor - Amor

Kelly Osbourne - Papa Don't Preach

Kelly Osbourne and Ozzy Osbourne Changes {Full HD}.

Mama I'M Coming Home - Ozzy Osbourne cover

Dreamer - Ozzy Osbourne (Standard C)

PINK - Boring (Lyr!cs)

Kaiser Chiefs - Ruby

Pretty - The Cranberries

Coldplay - Viva La Vida

Scorpions - Lonely Nights

"Secret love"...

"Greşelile copilăreşti nu sunt făcute de copii"...


"Experienţa este cel mai prost învăţător. Ea ne dă întâi examenul şi numai după aceea lecţiile"...


"O concluzie marchează întotdeauna momentul în care ai obosit să gândeşti"...

 "Există unii oameni care reuşesc să aibă succes, chiar şi atunci când nimeni nu crede în ei, dar niciodată nu va avea succes unul care nici el nu crede în el însuşi"...

"Idealurile sunt precum stelele: s-ar putea să nu le atingem, dar ne pot călăuzi paşii în viaţă"...

"În distanţele fără pământuri se află cel mai înalt şi neţărmuit adevăr şi e mai bine să pieri în infinitul agitat, decât să fi strivit de mal, chiar dacă malul înseamnă şi siguranţă"...(Herman Melville)

"Cel care crede că le ştie pe toate este foarte enervant mai ales pentru noi, cei care, oricum, le ştim pe toate"...

"Toate adevărurile sunt uşor de înţeles o dată ce sunt descoperite; ideea e să le descoperi"...(Galileo Galilei)

"Pentru a spune adevărul e nevoie de cel puţin doi oameni: unul care să-l spună şi celălalt care să-l asculte!!!" (Henrz David Thoreau)

Anunt

http://www.tocmai.ro/constanta-apartament-2-camere-suprafata-50-mp-abator-734195.html

"Punct şi de la capăt" (3 în 1promoţie limitată)

     Nu spune "nu" atunci când vrei să spui "da"... nu spune "da" atunci când vrei să spui "nu"...nici "poate" când tu ştii că e "nu" şi nici "fie" când defapt e tot "nu".

     Spune mai bine "da" atunci când e "da" şi "nu" când simţi că e "nu", sau "poate" când nu e nici "da" şi nici "nu" dar înclini totuşi, spre "fie".

     

     Eu acum spun categoric "nu" ...pentru că nu mai vreau să fie "da" ...nu mai e timp pentru "fie" şi nici pentru "poate"...vreau doar alb/negru fără tonuri de gri sau griuri colorate...

     Timpul nu mai "stă în loc" a pornit "înainte" ...minutele au redevenit minute iar clipele clipe...noaptea nu mai zi şi nici ziua noapte...

     

     Nu mai spun "poate", dar poate spui tu...fie ca tine fie ca mine, punem iar punct şi să vedem ce-o să mai fie. 

     Acum de la capăt o luăm pas cu pas...ca să putem pune iar punct şi să parcurgem alţi paşi.

     Paradoxal- "nu mai ştiu de e zi/ nu mai ştiu de e noapte/ totul sun-a pustiu/ peste frunzele moarte"...

     

     

Reamonn - Supergirl (Video+Lyrics)

Asociaţia ACAREI

Emeric Imre Nebunul de alb

Fluturi, fluturi si iar fluturi (de la X pentru Y)

    P.S.: Eu nu sunt X şi nici Y...nu este povestea mea, nu este experienţa mea ci doar a voastră...

      „Inca de dimineata simteam ca se va intampla ceva ...ma tot uitam la fix ..ma tot foiam si nimic Nimic pana cand a sunat telefonul...mi-a tresarit inima...clar e ceva ..dar oare ce? Iau telefonul in mana si dau sa ma uit ...tocmai atunci ma striga cineva`n birou ..tensiunea era din ce in ce mai mare ..simteam nevoia sa`l citesc dar nu puteam sa`l aprind sa vad macar de la cine .. In fine dupa 5 minute deschid si vad ceea ce`mi doream de mult sa apara ..acel nume pe care tot timpul il am in minte si nu numai..vroia sa vorbim . Sincer nu stiu cum am iesit afara ca sa sun ..nu`mi mai simteam picioarele ..simteam doar ca plutesc .. i-am auzit vocea dupa atata timp, extrem de frumoasa si nu ..nu „de la telefon”...vesel, dulce ca de obicei asa cum il stiu eu .. si DA ne-am vazut ..in jurul meu erau numai fluturi  .. recunosc ma simt in siguranta langa el .. e acel gen de om special ..nu`mi place sa fac comparatii ..dar ca el extrem de rar sau chiar deloc..e simplu dar in acelasi timp complex..e ca un copil gingas dar in acelasi timp barbat lucru care`mi place(lista poate continua). A aparut in viata mea datorita tie fetitza ( :* trebuie ca merita..si un mc din alea 20 sau 17 sau cate au mai ramas...ee glume de-ale noastre )  si`ti multumesc ..intr`un moment in care nu speram sa  ma indragostesc .....aici nu intr`un detaliu .

As` vrea sa`iti spun ca te iubesc ..dar mie teama ca nu simti acelasi lucru...as` vrea sa te iau in brate dar te simt putin distant ..vreau sa fi acel cineva ptr care sa fac totul ..dar nu stiu cum sa procedez ..Crezi ca se poate?

PS: „DA suna mult mai bine”.. :P...sa nu uit MULTUMESC (bb) pentru buchetul extrem de frumos"

Duffy - Warwick Avenue

Take That - Rule The World (asta e pentru tine)

Guns N' Roses - Patience (De la mine pentru mine)

Guns N' Roses - Since I Don't Have You

Da, eşti singur...o ştiu şi eu, o ştii şi tu

     Dacă tot îţi place să comunicăm prin statusuri hai că-ţi fac şi placerea asta, de dragul amintirilor frumoase...Nu ne mai leagă nimic...a rămas doar umbra a ce ar fi putut fi dar nu a fost...ceea ce a fost face parte din trecut...noi doi suntem trecutul..prezentul sunt doar eu...prezentul eşti doar tu...iar viitorul în funcţie de alegerile fiecăruia dintre noi. Nu e nevoie de diverse tertipuri pentru a încheia etapa aceasta...relaţia s-a consumat treptat...flacăra pasiunii ne-a mistuit şi a transformat în cenuşă tot ce am construit noi...se pare că temelia nu am consolidat-o suficient, iar iubirea, o ştim foarte bine amândoi, nu este suficientă pentru a fi fericiţi...

      E o poveste...povestea noastră...pe care o vom purta mereu cu noi, indiferent pe cine vom alege drept "tovarăş" de drum...Sentimentele sunt aceleaşi, doar noi doi ne-am schimbat...

       A fost, cândva, dar acum nu mai este...Am fost cândva, dar acum eşti doar tu...Da, eşti singur...o ştiu şi eu, o ştii şi tu, şi acum o ştiu şi restul...Sper că... din această clipă ... putem să privim în viitor şi să nu mai trăim din rămăşiţele trecutului...

Vorbe-n vânt (cu dedicaţie de la X pentru Y- eu nu sunt X şi nici Y, dar tu sigur eşti Y-)

     Crede-mă când îţi spun ca sunt doar "vorbe-n vânt"...ce plutesc şi se risipesc la cea mai mică adiere de vânt.

      În fond sunt doar vorbe-n vânt spuse doar pentru a fi spuse...scrise doar ca să fie scrise...şi purtate de vânt...şi de gând...desigur sunt doar vorbe-n vânt, concepute în gând şi purtate de vânt.

     Din ţărmuri îndepărtate, de peste mări şi zări trimiţi vorbe-n vânt ce se înscriu în gând  ...plutesc legănate de vânt, căci doar ştim cu toţii, sunt doar vorbe-n vânt rostite de tine mergând şi promiţând totul visând...

    

 Spuneai că vrei totul, dar în fond nimic, spuneai că vrei să dai o şansă timpului pierdut, ziceai mereu "vedem", "vorbim,da?!", "să nu mă uiţi"...şi ...am vorbit în gând visând purtaţi de vânt... dar stai că totul era numai în gând...tu nu poţi să faci nimic decât în gând... tu vrei doar să arunci vorbe-n vânt ce pot fi spulberate la prima suflare de vânt...e greu să te ţii de cuvânt când tu nu ştii decât să pluteşti purtat de gând în vânt...eşti doar un licurici ce pâlpâie blând...

Guns N' Roses - November Rain (cu dedicatie pentru prietena mea=

Knocking on heavens door

Queen- Love of my life + Lyrics

3 Doors Down - Here Without You [Lyrics]

Nimic...

Astept dar nu stiu ce astept, iubesc dar nu stiu ce iubesc, citesc dar nu stiu ce citesc, ascult dar nu stiu ce ascult, merg dar nu stiu unde merg, ma trezesc dar nu stiu pentru ce ma trezesc, adorm dar nu stiu de ce adorm...ca nu visez nimic...

Ma gandesc la multe si la nimic, scriu despre orice si totusi despre nimic...

Vorbesc dar nu stiu ce vorbesc, ascult dar nu stiu ce ascult, privesc dar nu vad nimic, caut dar nu gasesc ceea ce caut, intreb dar nu primesc nici un raspuns, raspund dar fara sa am la ce raspunde...sunt total pe dinafara...

Plutesc, visez si realizez...ca...nu am facut nimic....si tot astept...ceva...dar nu stiu ce...caci totul pare un "nimic:"

Mi-e dor de...tot ...

Si totusi ...nu fac nimic...nimic...nimic...

Do You Love Me? (Now That I Can Dance)

The Eagles - Hotel California - Original

Bon Jovi - Livin' On A Prayer

Guns N' Roses - Don't Cry

Caroline Costa - Baby (cover)

Caroline Costa - When I look at you (cover)

Solomon Burke ~ Cry To Me

caroline costa : Connie Talbot, 7 ans, I will always love you

Caroline - Incroyable talent 2008 - 12 ans - Titanic

Am numai "calităţi"!!!

     Observ cu stupoare că am căpătat prostul obicei de a-i evalua pe ceilalţi, de a le analiza comportamentul, de a le observa reacţiile...a devenit practic un automatism. De ce imi este atât de uşor să generalizez, dar imi este nespus de greu să iniţiez un demers invers, de la particular la general?! Altfel spus, să mă analizez pe mine din toate perspectivele...Nu găsesc nici o justificare, nu am nici un argument pe care să-l aduc în favoarea mea...

  Prin urmare, consider că este firesc şi corect "să-mi demontez" şi mie personalitatea, caracterul, comportamentul. Este un schimb echitabil? Echilibrăm puţin balanţa? Măcar e un început...

     Eu fac parte dintr-o categorie rar întâlnită pe care o voi defini metaforic "scaieţi". Vă amintiţi de expresia "te ţii precum scaiul de mine"? Ceva de genul sunt eu. Orice ai face nu poţi să scapi de mine. Odată stabilit contactul, te-ai nenorocit pe viaţă.

     Am numai "calitaţi" şi trec de la o extremă la alta, în funcţie de trăirile mele afective. Uneori sunt atât de amabilă, binevoitoare, calmă, înţelegătoare, empatică şi maleabilă, încât nici cele mai întunecate gânduri nu te pot face să crezi că aş putea fi şi la polul opus: încăpăţânată, impulsivă şi nervoasă precum un taur care vede doar roşu în faţa ochilor. Îi compătimesc pe cei care se nimeresc să-mi fie prin preajmă în acele momente. Nu contează cine m-a enervat sau motivul pentru care sunt suparată, eu mă descarc pe prima persoană care îmi iese în cale şi întotdeauna îmi răzbun nervii şi pe acele persoane care fac parte din viaţa mea şi care au o semnificaţie aparte pentru mine. În zadar, mă calmez eu după ce "trece furtuna", dezastrul deja s-a produs iar consecinţele rareori pot fi remediate. 

     Sinceritatea este şi ea dusă la extremă, fapt pentru care, nu de puţine ori îi rănesc pe acei oameni (mă mint eu frumos) cu care "dialoghez". Ce comunicare asertivă sau ascultare activă, cine mai ţine cont de ele în acele clipe când sunt "orbită" de propria-mi prostie? 

     Şi mai am "o calitate": merg până în pânzele albe când nu trebuie şi renunţ exact atunci când ar trebui să lupt cu adevărat. Nu mi-am dezvoltat promptitudinea în luarea deciziilor, ori sunt impulsivă ori gândesc prea mult şi despic firul în 14, cum îmi place mie să spun. 

     Spirit protector, îi sufoc cu afecţiunea şi grija mea pe acei oameni de care mă ataşez. Mă afectează atât de mult tot ce se întâmplă cu viaţa lor, încât problemele lor devin, implicit, şi ale mele. Am capacitatea de a mă încărca cu energie negativă şi de a atrage asupra-mi frustrările şi "măcinările" lor interioare. E ceva involuntar, şi chiar şi acum, când conştientizez acest lucru, tot nu sunt capabilă să-mi controlez emoţiile şi reacţiile.

  Singurul meu plus: autenticitatea şi durabilitatea în timp a sentimentelor, precum şi devotamentul necondiţionat. Desigur, duse la extreme. Mă implic total şi nu pot ascunde ceea ce simt, mai devreme sau mai târziu tot mă exteriorizez...doar că din nou fac o greşeală colosală: ori e prea devreme ori e prea târziu. Oricum ar fi, rezultatul este acelaşi: până să mă dezmeticesc  eu, acele persoane sunt demult plecate.

     În concluzie, sunt doar un "scai" de care nu te poţi debarasa decât prin "fugă" sau indiferenţă şi ignoranţă.

Tu eşti un arici?!

Există trei tipuri de oameni:- cei cu grad ridicat de integritate, responsabili, demni de încredere
                                        - cei pe care ştii sigur că nu te poţi baza, cu o sinceritate debordantă de o cruzime rar întâlnită
                                        - cei imprevizibili, falşi, care te rănesc cu zâmbetul pe buze.
Din a treia categorie fac parte persoanele de care trebuie să ne ferim, pe care este indicat să le evităm întrucât sunt extrem de periculoase. Dacă de cei imprevizibili, de aşa-zişii "duşmani" ştii cum să te fereşti pentru că sunt uşor de depistat, pe cei falşi cu greu îi poţi recunoaşte întrucât au un arsenal vast de măşti create special să-şi ascundă ipocrizia.
Cu o "naturaleţe" disimulată, ei reuşesc să câştige încrederea celor din jur şi să treacă si peste cele mai înalte ziduri...specialişti în arta manipulării şi a disimulării, stabilesc cu uşurinţă contacte pe care le atrag în iureşul lor. Sunt de un egoism ieşit din comun, egocentrişti şi dau dovadă de laşitate. Nu sunt capabili să-şi asume responsabilitatea deciziilor luate, şi mai mult decât atât, nu pot face faţă unei confruntări directe. Fapt pentru care, "fuga" este singura lor strategie în soluţionarea unui conflict, rezolvarea unei probleme, explicarea unui comportament...Aparenta indiferenţă, nepăsare vizavi de trăirile celor din jur maschează o profrundă "disfuncţionalitate" la nivelul conştientizării, definirii şi exteriorizării afectelor.

Nehotărârea, insecuritatea, neîncrederea, ipocrizia, dramatismul, teatralitatea, nepăsarea sunt doar câteva efecte pe termen lung ale dezvoltării unui ataşamentul ambivalent (ataşament dezvoltat în primul an de viaţă).
Prin analogie,sunt precum aricii: pe de o parte sunt afectuoşi, prietenoşi, companii plăcute, fascinanţi, joviali, inteligenţi, iar pe de altă parte sunt sarcastici, ironici, critici, se inchid în sine, se "rup" de tot ce le este cunoscut şi familial, apare fenomenul "însingurării"...devin atât de dificili şi distanţi, încât ajungi să-ţi doreşti să-i urăşti. Şi totuşi nu poţi, pentru că nu poţi ignora, nu poţi uita acele calităţi care te-au "cucerit". Există o vorbă din popor "nu poţi trăi nici cu ei, dar nici fără ei".

Acesta este motivul care m-a determinat să formulez ipoteza conform căreia "aricii" sunt cei mai periculosi oameni şi este imperios necesar, fie să-i evităm (dar asta ar însemna să nu ne bucurăm de tot ce are viaţa mai frumos), fie să învăţăm cum să interacţionăm cu ei de-aşa manieră încât să nu fie nevoiţi "să-şi scoată "ţepii", deseori veninoşi.

Calmă- pe naiba!!!

În ciuda calmităţii mele aparent imperturbabilă şi a răbdării fără margini pe care o afişez deseori...surpriză: nu sunt chiar aşa de paşnică. Am şi eu limitele mele. Şi dacă până acum mi s-a reproşat de mii de ori că sunt mult prea liniştită, mult prea tăcută, introvertită şi că primează eul permis (încerc să fiu aşa cum se aşteaptă ceilalţi să fiu chiar dacă contravine nevoilor mele), iată că acum o să-mi permit "luxul" de a ieşi din tipare. Desigur, că se vor găsi şi de data aceasta experţi care să-şi dea cu părerea. Sunteţi invitaţii mei!!!
Sunt momente în viaţă când asimilarea nu este posibilă şi atunci este indicat să intervină adaptarea. Este imperios necesar, ca vechile scheme mentale să fie înlocuite cu altele noi capabile să integreze cumulul de concepte cu un nivel ridicat de abstractizare. Raportarea permanentă la natura premiselor care au generat schimbarea şi interacţiunea cu mediul, iată două aspecte care nu pot fi ignorate.
Pot să accept şi să înţeleg o gamă variată de "lucruri"...şi totuşi...detest indiferenţa...
Viaţa asta e atât de crudă şi nu-i corectă deloc; persoanelor bune li se întâmplă lucruri rele, de ce oare?!
La naiba cu tot!!!...(şi oricât de tare aş striga, oricât de mult aş repeta acest "La naiba", tot nu reuşesc să-mi redobândesc calmitatea)...da, sunt irascibilă, nervoasă şi confuză!!!

Iluzia unei false iubiri

     Iubirea este unică, apare o singură dată în viaţă şi, contrar aşteptărilor, nu este eternă...
     Este asemenea unui fulg de nea pe care îl ţii în palmă, îi contempli frumuseţea şi-l topeşti cu căldura sufletului tău..."fenomenul inexplicabil" durează doar câteva clipe, dar acestea sunt suficiente pentru a putea spune "Sunt fericit/ă!"...Timpul şi spaţiul sunt percepute diferit de fiecare dintre noi...în anumite contexte, o clipă poate părea o eternitate şi zeci de ani par clipe...
     Iluzia iubirii adevărate este ceea ce noi trăim "epuizaţi" de căutarea a ceea ce metaforic am denumit "dragoste, iubire"...Cu toţii căutăm ceva, dar fără să ştim ce anume. Căutăm definiţii, ne inspirăm din experienţele celorlalţi, ne imaginăm cum ar putea fi, ce am putea simţi, cum am putea s-o recunoaştem, cum am putea să o găsim şi, cel mai important, să o păstrăm...
     Şi ce anume să păstrăm? Ce căutăm mai exact? O îmbrăţişare sau poate un surâs...de ce nu o atingere sau poate o privire...un sărut sau poate un cuvânt...?! Ce e acea iubire sau dragoste adevărată?

     Eu tind să cred că e ceva ce nu poţi vedea, dar poţi simţi...o căldură ce-ţi invadează sufletul, îţi dezmorţeşte întregul corp, "rotiţele" încep să se pună în mişcare, culoarea irisului se intensifică într-atât de mult încât  mii de "scântei multicolore-ţi invadează privirea", buzele de un roz trandafiriu se întredeschid într-un zâmbet suav şi dulce...metamorfoza se încheie doar în prezenţa "stimulului"...în prezenţa lui/ei...a jumătăţii tale...vă apropiaţi încet, timid, apoi mai mult, din ce în ce mai mult până deveniţi UNUL...
     Eraţi două jumătăţi dintr-un întreg...acum sunteţi un tot unitar...nu mai eşti doar tu, nu mai este doar el/ea pentru că aţi devenit unul şi acelaşi.
Aşa definesc eu "iubirea"...acum, priveşte-te în oglindă, apoi priveşte-l pe el/ea, apropiaţi-vă...ce se întâmplă? eşti tu şi el/ea, sunteţi voi sau doar o entitate?