Nu putem sau nu vrem să trăim în absenţa amintirilor...Tot ceea ce facem se raportează la ceea ce a fost...Tot ceea ce vom face este legat cu un fir invizibil de cufărul amintirilor...
Nu putem să schimbam ceea ce ne defineşte...nu putem să schimbăm natura lucrurilor...nu putem să schimbăm cursul destinului aşa cum nu putem să supravieţuim fără apă.
Fiecare clipă este unică şi ireversibilă...fiecare clipă îşi are rolul ei prestabilit în definirea unanităţii fiecăruia dintre noi...fiecare experienţă ne ghidează în labirintul destinului...
Înţelepciunea constă în descoperirea esenţei lucrurilor, în aparenţă, cele mai nesemnificative... apele tulburi nu sunt periculoase pentru că sunt previzibile, ştim la ce să ne aşteptăm...în schimb, lacurile, atât de calme şi transprente, sunt cele în care cei mai mulţi dintre noi se afundă mai mult, tot mai mult şi mai mult...
Am ajuns să cred tot ceea ce nu văd şi să nu cred ceea ce se află chiar în faţa mea...ignor toate explicaţiile logice în favoarea explicaţiilor puerile, nefondate dar atat de credibile atunci când vreau cu orice preţ să cred în acea persoană...
Noaptea este învăluită într-o aură de mister...atunci când nu este nici zi, dar nu este nici noapte, lucrurile capătă un alt sens...totul ia o altă formă...esti singurul moment în care visele se pot transforma în realitate, dacă îţi doreşti cu adevărat...apoi, razele soarelui spulberă magia nopţii...risipeşte visele...ne trezeşte la realitate...
Eu tocmai ce m-am trezit dintr-un somn profund asemeni unei călătorii mistice într-o lume unde totul era posibil...lumina a risipit farmecul nopţii...
Dar şi ziua are farmecul ei...sunt convinsă de acest lucru!!!
